Hello! De obicei abordez alte subiecte pe blog, iar de filme nu ma prea ating. Nu sunt o cinefila adevarata, rareori imi place ceva super tare, dar in ultimul an pot spune ca am fost destul de des la cinema, mai ales la 3D. De obicei aleg animatiile, imi plac, mi se par foarte inteligent facute majoritatea si chiar cred ca sunt potrivite indiferent de varsta, chiar daca mi s-a intamplat sa observ foarte multa uimire cand iau biletele :)). Romanii ar trebui sa fie mai relaxati in aceasta privinta.
In toamna stiu ca am fost si la Piratii din Caraibe si la Nut Job2 (ambele foarte faine) si printre trailerele care s-au difuzat, mi-a atras atentia unul in mod special si am zis ca trebuie neaparat sa merg sa vad animatia. Dupa cum v-ati dat seama, e vorba de Coco, o animatie ajunsa pe marile ecrane din Romania pe 24 noiembrie, deci va dati seama ca m-am napustit s-o vad si pot sa spun ca mi-a placut asa de tare, incat a trebuit sa va scriu si voua. Am numarat clipele si chiar simteam ca are potential si ma bucur ca pot spune ca a fost mai faina decat ma asteptam.
Inca o faza super e ca la Cinema City (cel putin aici stiu) inainte de Coco, se difuzeaza si un scurt metraj cu Olaf si celelalte personaje din Frozen si e foarte simpatic si el.
Acum, sa revenim la Coco. In prin plan il avem pe Miguel, un baietel din Mexic, crescut intr-o familie de pantofari, a carui pasiune este muzica. Pe ascuns, invata sa cante la chitara fiindca in familia lui muzica este interzisa si viseaza sa ajunga ca Ernesto de la Cruz, un mare cantaret adorat in toata tara. Mexicul, avand o populatie majoritar catolica, celebreaza Noaptea Mortilor, in care se aduc ofrande pentru cei disparuti si in care se spune ca mortii viziteaza casele in care au trait. Dintr-o intamplare, Miguel ajunge tocmai pe taramul de dincolo, unde se va intalni cu rude de-ale lui, dar o sa-l cunoasca si pe Hector, care-l va ajuta in aventurile lui. Ce are el de facut acolo si cum se va intoarce ramane sa aflati voi.
Mai mult nu va divulg, insa va pot spune ca imaginatia este la cote inalte in acest film si chiar daca unele lucruri ar putea fi previzibile, nu le ghicesti cu una-cu doua, eu chiar n-am prevazut turnura pe care o s-o ia la un moment dat. In al doilea rand, e chiar emotionant pe alocuri. Familia si muzica raman cele mai importante lucruri in viata. Puteti sa faceti misto de mine, dar chiar mi s-au umezit ochii la cateva faze si mesajul filmului mi s-a parut profund. Totusi, nu l-as recomanda copiilor foarte mici, nu ar intelege si cred ca s-ar si putea speria putin pe alocuri. Muzica e foarte frumoasa, Miguel e un baietel foarte dragut si pe care il indragesti imediat si povestea e cumva altfel. Il recomand cu toata inima. Mergeti sa-l vedeti si daca ati trecut de varsta copilariei si adolescentei fiindca nu cred sa regretati. Pe timp de zi stiu ca se difuzaza dublat, iar seara e subtitrat, deci puteti alege cum va convine mai mult.
Va las cu trailerul si, daca ati vazut animatia la cinema, astept sa-mi spuneti daca v-a placut.
Kissez!
In toamna stiu ca am fost si la Piratii din Caraibe si la Nut Job2 (ambele foarte faine) si printre trailerele care s-au difuzat, mi-a atras atentia unul in mod special si am zis ca trebuie neaparat sa merg sa vad animatia. Dupa cum v-ati dat seama, e vorba de Coco, o animatie ajunsa pe marile ecrane din Romania pe 24 noiembrie, deci va dati seama ca m-am napustit s-o vad si pot sa spun ca mi-a placut asa de tare, incat a trebuit sa va scriu si voua. Am numarat clipele si chiar simteam ca are potential si ma bucur ca pot spune ca a fost mai faina decat ma asteptam.
Inca o faza super e ca la Cinema City (cel putin aici stiu) inainte de Coco, se difuzeaza si un scurt metraj cu Olaf si celelalte personaje din Frozen si e foarte simpatic si el.
Acum, sa revenim la Coco. In prin plan il avem pe Miguel, un baietel din Mexic, crescut intr-o familie de pantofari, a carui pasiune este muzica. Pe ascuns, invata sa cante la chitara fiindca in familia lui muzica este interzisa si viseaza sa ajunga ca Ernesto de la Cruz, un mare cantaret adorat in toata tara. Mexicul, avand o populatie majoritar catolica, celebreaza Noaptea Mortilor, in care se aduc ofrande pentru cei disparuti si in care se spune ca mortii viziteaza casele in care au trait. Dintr-o intamplare, Miguel ajunge tocmai pe taramul de dincolo, unde se va intalni cu rude de-ale lui, dar o sa-l cunoasca si pe Hector, care-l va ajuta in aventurile lui. Ce are el de facut acolo si cum se va intoarce ramane sa aflati voi.
Mai mult nu va divulg, insa va pot spune ca imaginatia este la cote inalte in acest film si chiar daca unele lucruri ar putea fi previzibile, nu le ghicesti cu una-cu doua, eu chiar n-am prevazut turnura pe care o s-o ia la un moment dat. In al doilea rand, e chiar emotionant pe alocuri. Familia si muzica raman cele mai importante lucruri in viata. Puteti sa faceti misto de mine, dar chiar mi s-au umezit ochii la cateva faze si mesajul filmului mi s-a parut profund. Totusi, nu l-as recomanda copiilor foarte mici, nu ar intelege si cred ca s-ar si putea speria putin pe alocuri. Muzica e foarte frumoasa, Miguel e un baietel foarte dragut si pe care il indragesti imediat si povestea e cumva altfel. Il recomand cu toata inima. Mergeti sa-l vedeti si daca ati trecut de varsta copilariei si adolescentei fiindca nu cred sa regretati. Pe timp de zi stiu ca se difuzaza dublat, iar seara e subtitrat, deci puteti alege cum va convine mai mult.
Va las cu trailerul si, daca ati vazut animatia la cinema, astept sa-mi spuneti daca v-a placut.
Kissez!
