Hello! Din 2011 incoace, 1 septembrie are un alt farmec pentru mine: bloguletul meu sarbatoreste in aceasta data si faptul ca e inceputul unui nou anotimp trece pe plan secundar. Totul paleste in fata satisfactiei de-a ma afla de patru ani in aceasta zona de online si uitandu-ma la cate review-uri am scris pana acum (530!) ma ia cu palpitatii :)). Plus inca alte 1000 de articole, ca asa ne sade frumos, sa diversificam continutul, nu cumva sa plictisim cititorii!
![]()
Bineinteles ca si acum mi-am adus aminte cu emotia cu care am scris primele doua articole si cum stateam obsesiv sa dau refresh paginii, doar-doar apar si pe pagina mea vreo doua suflete ratacite! Un alt moment plin de incarcatura pentru mine a fost cand am atins intr-o zi 78 de vizualizari - se intampla chiar in primele doua saptamani. Tin minte ca mi-am zis: mai am putin si prind suta :)). Va rog sa observati ce optimista eram si convinsa de reusita. Acum trebuie sa recunosc ca imi cam vine sa rad cu indulgenta de ce tzeluri aveam, dar adevarul e ca pana ajungi sa ai un public constant, trebuie sa treci prin diferite etape si ca fiecare calatorie incepe cu un pas.
Daca tot e aniversarea de patru ani, m-am gandit sa-mi cataloghez eu blogul folosindu-ma doar de patru cuvinte: constanta, sinceritate, munca, satisfactii. Astea sunt primele care mi-au venit in cap, desi e cert ca nu acopera tot ce simt eu in legatura cu acest coltisor.
Gandindu-ma la mine, cand aveam 4 ani, imi aduc aminte ca eram de-o luna la gradinita, eram baietoasa, cu atitudine de lider, dar ma imbracam in rochite pline de dantelute si umblam mereu cu posetele dupa mine. Chiar mi-am adus aminte ca aveam o adevarata colectie de gentute, de diferite culori si forme si preferata mea era una de lac, rosie. Si, ca o lady ce eram, nu plecam de acasa fara batista :)). Si sa nu uitam ca eram tunsa destul de scurt si eu sufeream amarnic din pricina lipsei de cosite, deoarece voiam sa-mi leg o funda imensa in varful capului. Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc mamei mele ca nu m-a lasat sa port asa ceva :)). Imi mai aduc aminte si ca-mi placea la gradinita, ca aveam prosopel cu initialele mele si ca prosopelul era... portocaliu (cum altfel?) si c-o innebuneam pe biata mea strabunica in fiecare seara cu "Spune-mi o poveste! Dar una pe care sa n-o stiu!" Saraca de ea, a inventat si ceea ce nu parea cu putinta :)).
Ma gandesc ca daca facem o comparatie intre cum eram eu la patru ani si cum e blogul, cred ca gasim niste puncte comune, cel mai important fiind ca ma caracterizeaza mixurile de idei si atitudini de la cea mai firava varsta si pana acum.
Pe final, vreau doar sa spun ca sunt foarte mandra de blogul meu. E imperfect, da-i al meu 100% :). La multi ani, dragul meu coltisor!
Kissez!
Bineinteles ca si acum mi-am adus aminte cu emotia cu care am scris primele doua articole si cum stateam obsesiv sa dau refresh paginii, doar-doar apar si pe pagina mea vreo doua suflete ratacite! Un alt moment plin de incarcatura pentru mine a fost cand am atins intr-o zi 78 de vizualizari - se intampla chiar in primele doua saptamani. Tin minte ca mi-am zis: mai am putin si prind suta :)). Va rog sa observati ce optimista eram si convinsa de reusita. Acum trebuie sa recunosc ca imi cam vine sa rad cu indulgenta de ce tzeluri aveam, dar adevarul e ca pana ajungi sa ai un public constant, trebuie sa treci prin diferite etape si ca fiecare calatorie incepe cu un pas.
Daca tot e aniversarea de patru ani, m-am gandit sa-mi cataloghez eu blogul folosindu-ma doar de patru cuvinte: constanta, sinceritate, munca, satisfactii. Astea sunt primele care mi-au venit in cap, desi e cert ca nu acopera tot ce simt eu in legatura cu acest coltisor.
Gandindu-ma la mine, cand aveam 4 ani, imi aduc aminte ca eram de-o luna la gradinita, eram baietoasa, cu atitudine de lider, dar ma imbracam in rochite pline de dantelute si umblam mereu cu posetele dupa mine. Chiar mi-am adus aminte ca aveam o adevarata colectie de gentute, de diferite culori si forme si preferata mea era una de lac, rosie. Si, ca o lady ce eram, nu plecam de acasa fara batista :)). Si sa nu uitam ca eram tunsa destul de scurt si eu sufeream amarnic din pricina lipsei de cosite, deoarece voiam sa-mi leg o funda imensa in varful capului. Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc mamei mele ca nu m-a lasat sa port asa ceva :)). Imi mai aduc aminte si ca-mi placea la gradinita, ca aveam prosopel cu initialele mele si ca prosopelul era... portocaliu (cum altfel?) si c-o innebuneam pe biata mea strabunica in fiecare seara cu "Spune-mi o poveste! Dar una pe care sa n-o stiu!" Saraca de ea, a inventat si ceea ce nu parea cu putinta :)).
Ma gandesc ca daca facem o comparatie intre cum eram eu la patru ani si cum e blogul, cred ca gasim niste puncte comune, cel mai important fiind ca ma caracterizeaza mixurile de idei si atitudini de la cea mai firava varsta si pana acum.
Pe final, vreau doar sa spun ca sunt foarte mandra de blogul meu. E imperfect, da-i al meu 100% :). La multi ani, dragul meu coltisor!
Kissez!